E greu să fii profesor în on-line. O spun din experiența profesiei, dar, aici, o spun din perspectiva părintelui aflat (mai tot timpul) dincolo de ecranul laptop-ului la care copilul de 10 ani face, cu d-na prof. Lucia Negreanu, cursul de Algoritmică și programare. Un curs așteptat de Azad, săptămână de săptămână, cu interes (curiozitatea de a afla lucruri noi) și cu plăcere (interacțiunea cu d-na profesoară și cu colegii)! Ceea ce, cu sinceritate spun, nu-i puțin lucru din partea unui copil care, de regulă, cu multă împotrivire și după multe negocieri acceptă să i se încarce programul. Bineînțeles, așa a fost și înainte de asumarea acestui curs pe care, apoi, îl aștepta! Știu de ce îl aștepta: pentru că este un copil curios și căruia îi place să învețe (desigur, îi place mult mai mult să se joace, cum e și firesc la această vârstă!), dar mai era ceva: aștepta cursul pentru atmosfera de lucru în care se desfășura. E vorba, aici, de interacțiunea cu colegii (mici momente înainte de începerea cursului propriu-zis sau chiar din timpul cursului, când, plini de solicitudine, cu acordul profesoarei, se depanau unul pe altul, dacă era cazul – „cum fac să..?, „încearcă așa...”, „unde e..., că la mine e altfel?”, „vezi acolo sus...” etc.) și, mai ales, e vorba de interacțiunea cu profesoara (fiecare copil este valorizat; fiecare are, pe rând, atenția profesoarei – cum să nu-i fie pe plac?!). Când la un curs participă mai mult de un singur copil (cum e și cazul de față), în sarcina profesorului nu mai este doar predarea, ci și armonizarea mediului de predare, medierea între copii diferiți, cu aptitudini diferite (și chiar cu nivel de cunoștințe diferit, în ciuda nivelului de vârstă identic). Dincolo de cunoștințele de programare pe care le dobândesc (scopul principal pentru care am decis înscrierea la curs), copiii se mai bucură de ceva, la acest curs: sunt puși în valoare (nu pentru exacerbarea eu-lui, ci pentru recunoașterea reală a unui merit, atunci când e cazul), sunt stimulați să gândească și să învețe (exemplele oferite sunt specifice unei sfere familiare lor: de pildă, pentru însușirea noțiunii de „algoritm” și a elementelor care-l compun, „datele de intrare” și „datele de ieșire” au fost exemplificate prin „ingredientele unei prăjituri făcute de mama”, respectiv „prăjitura gata” sau prin „hainele de spălat”, respectiv „hainele scoase curate”). De-a lungul cursului, am simțit această aplecare asupra copilului, atenție și căldură sufletească, ceea ce mie, ca părinte, nu poate decât să-mi tihnească. Dar am mai văzut ceva pentru care o admir pe d-na prof. Lucia Negreanu: mâna fermă cu care îi conduce pe copii prin hățișul (pentru filoloaga din mine) muncii de mic-mare programator: recapitulări din cursul precedent, verificări la lucrul din ședința în curs, atenționări la gradul de dificultate întâlnit etc. La toată mulțumirea mea față de acest curs și față de stilul de predare al d-nei profesoare, căreia îi mulțumesc și îi sunt recunoscătoare, adaug replica lui Azad însuși (un copil care verbalizează ceea ce simte), făcută într-un moment al nostru, de bilanț: „Îmi place cursul cu doamna profesoară Lucia Negreanu. E o profesoară foarte bună!”. Perfect de acord cu Azad! O mare bucurie că am descoperit LAN Academy. Recent, ne-am asociat și cursului de matematică. Abia așteptăm reînceperea ambelor cursuri, după vacanță!